Am gasit acest citat pe un blog pe care il citesc foarte des. Imi place, are imaginatie tipul are farmec. Si iata ca gasesc acest citat ca si idee principala. Automat mi-am adus aminte ca este o intrebare care mi-o pun de fiecare data cand gresesc din nou. Eu? Eu nu invat niciodata din greseli, sincer am senzatia ca sunt condamnat la vesnice repetitii in ale idioteniei mele. Deci pana la urma am invatat ceva din greselile mele sau din experienta mea de viata? Nu, inca nu sunt econom, inca nu am limite, inca sunt furat de mirobolantul prezent, inca le gresesc oamenilor care din partea mea ar merita cea mai mare recunostiinta. Si iata ca asa ajung sa imi permit sa zic ca citatul e gresit. De ce nu e adevarat? Simplu, din cauza lui Dumnezeu, nu il judec si nu il condamn dar este singurul care este responsabil pentru faptul ca omul iubeste sa se simta bine. Nu zic ca nu sunt oameni care invata... dar putini sunt sigur ca mai mult de 2 treimi din oameni preferea placutul pe loc si recompensa usturatoare mai tarziu intrun viitor neclar decat munca asidua si o recompensa placuta intr-un viitor la fel de neclar. Si iata de unde vine de fapt sa nu dai cioara din mana pe porumbelul de pe gard. Mai are morala acest proverb? Mai are sens avand in vedere ca instiga la imoralitate si lipsa de constiinta si atunci te intreb draga cititor de blog? Este experienta un asa bun profesor?
