Iubire de memorie...

Tecand azi in recensie un blog pe care l citesc de ceva vreme care intr-e timp si-a schimbat numele al unei perosane pe care o stiu din povesti dar care nu ma stie am dat peste un articol despre un local din Bucuresti... Revenge... ce ma frapat a fostca si eu am un local care intotdeauna mi-a dezlegat spirtitul si pentru care voi pastra intotdeauna un loc chiar daca vo avea 40 de ani... e vorba despre Club A din Bucuresti.. unii stiti uni nu... uni il stiti uni nu... eu da... mi-am pierdut zeci de nopt acolo si mi se pare necinstit sa nu ii acord trei randuri prin lista asta nesfarsita de cuvinte... deci asadar si prin concluzie ca sa foloesc fraza de inceput a unui profesor universitar din brasov de care mi-a povestit tata care sa dovedit a nu fi atat de cretin intr-un final am avut un lant de 38 de nopti in aest local... stiti m-am mandrit cu asta... toata lumea ramanea uimita cum pot sa ma duc atat de des si atat de constant acolo... ei bine acum am sa va arspund... pe de o parte este vorba de istoria pe care o are acest local un local care rezista de 36 de ani si care a fost bastionul culturi underground in bucuresti trebuie sa precizez ca in momentul de fata nu isi mai pastreaza acelasi scop dar lumea care vine este aceasi... imi aduc aminte de bere bauta la 3 lei lucu uimitor de incredibil (suna aiurea stiu dar asa e)... de povesti cu barmani de pe acolo mai ales emi si catalin care mi-au insuflat si dragostea fata de barmanie... este locul in care am baut prima oara faimosul passport to hell si locul in care am avut prima mea aventura de o noapte... nu mai facusem asta niciodata dar mi-a placut intr-un final ideea... imi e dor de orele pierdute pe scarile toaletei privind o multime de cretini danduse la una s la alta in final sa ajung eu sa ma aleg cu vreuna doar prin faptul ca nu m-am bat in inima ei... imi e dor de zambetele care cutreierau ringul de dans si care o data cu trecerea orelor se apropiau din ce in ce mai mut unul de altul... imi e dor de bancuri facute pe tema "iar e inchis bamboo" la privelistea unei domnisoare pierdute in multime cu tocuri si curea in loc de fusta la adresa careia mai mult se facea misto decat sa fie admirata cu s-ar fi intamplat in locurile cu fize din marele bucuresti.... imi e dor sa mai iasa bodyguardul afara sa imi dea bani de intrare si de bere... lucru pe care nu il voi intalni vreodata... imi e dor de berile baute pe gratis sustrase de pe marginea ringului de dans... imi e dor de cele trei ore de sarutari pe ringul de dans cu dans lent indiferent ca in boxe bubuia Tarantula sau Fuel (cine stie stie)... imi e dor sa ma duc la baie si aproape sa fac pe mine pentru ca trebuia sa ma opresc de 5 ori sa salut pe cate cineva pana sa ajung acolo... imi e dor de ora de dupa inchidere cand mai ramanea doar personalul si cu mine... imi e dor de oameni care umblau pe acolo si de povestile de viata care imi erau insiruite la adapostul unui coltar... imi e dor de kreskova cu effect care in afara de durere de cap nu prea iti oferea mare lucru... imi e dor de omeni care intrau in vorba cu tine fara nici o jena si care iti turnau si un pahar de vin chit ca nu te stiau... imi e dor sa ma duc cu bani dar cu 10 lei schimbati in marunt sa pot da ciubuc la fiecare bautura in ideea ca fiind barman daca dai iti vine... imi e dor de muzica de acolo care imi provoaca un sentiment de melancolie cand o ascult oriunde altundeva imi e dor de ora 4 cand ma intrebam daca sa mai beau o bere sau sa ma duc sa o beau in revenge dupa inchidere... imi e dor de multe... imi e dor de tine si sper sa te revad curand si sa imi dau din nou drumul la suflet sa umble liber prin perei tai strabatuti de atatea priviri de atati ani... ma voi intoarce... si vom fi din nou impreuna...

latenta...

de cateva zile sunt intr-o latenta continua... sau in stadiul de planta cum ar zice niste vechi colegi de breasla... vor zice unii chiar ca incerc sa fac fotosinteza... mda macar daca as iesi ziua cand (uneori) este soare... ma plictisesc de cateva zile incoace fac asta la foc automat... nu pot sa imi adun gandurile si nu pot sa imi stabilesc o agenda... daca stau bine sa ma gandesc nici nu vreau.. e mult prea bine... orel trec cu o rapiditate demna de invidiat si ciclul zi noapte se repeta aproape fara sa lase vre-o urma pe propriami constiinta... incer sunt curios daca m-am plictisit de oameni viata locuri in care ma invart sau toate la un loc?... nu stiu ramane doar sa intind coarda sa vad care din cele de mai susma fac sa ma umplu de plictis... cand zic ca m-am plictsit de viata nu va ganditi imeiat la ceva tragic sau morbid imi place viata nu se pune problema de asta dar paca m-am saturat si vreau sa o schimb dar de fiecare data cand sunt gata sa fac pasul asta ma intreb... de ce sa il fac? nu mie bine? ba da hai sa o mai lasam asa... nu promit ca de maine ma schimb radical in tipul de a trai da promit ca de maine voi incerca sa schimb macar ceace ma plictiseste... pana si sa scriu acuma ma plictiseste ceace probabil se simte dn cuvinte si din stil ... nu-i nimic.. ce voi nu ati fost niciodata plictisiti de moarte?... aoleo vreau ceva NOU datimi datimi datimi promit sa nu mai fiu plictisit o vrem... va las si nu uitati ca totusi si plictisul e bun cateodata... va las pe voi sa va dati seama cand...

Situatii de criza...

Suntem in criza, cine nu vede asta clar are o problema. Nu vreau sa gasiti sau sa regasiti in aceasta postare idei economice sau ideologii politice. Nu. E vorba despre criza si recesiune sentimentala a omului de zi cu zi, si nu numai.
De cateva zile cutreier strazile fostei "Capitale Culturale 2007" Sibiu in cautare de liniste si relaxare. Categoric in ore tarzi ale dupamiezii dupa cum va puteti da seama din postarea de mai jos. Intalnesc oameni care isi traiesc criza lor de zi cu zi. Oameni cu dileme crize si recesiuni: monetare, sentimentale, fizice existentiale, etc. Vad oameni incatusati de o problema si de lipsa rezolvarii ei si imi vine sa urlu: CRETINILOR, IDIOTILOR, sunteti orbi? Descatusativa, nu mai cautati rezolvari. Lasatile pe mana sortii si pe mana intamplarii. Va simtiti pierduti? Opritiva sa mai cautati o iesire din labirint. Bucurativa de frumosul lui, de coridoare, de optiuni de necunoscut. Uitativa in jur si priviti cat de usor si frumos s-a cladit totul in jurul vostru. Admirati acest lucru si ca prin minnune va mai ramane in fata voastra doar oribila si pueril de simpla, in opinia mea, "scapare" pe care o cautati. Na! ce vreti mai mult? V-am dat raspunsul la vesnica voastra umblatura fara scop.
Sunt curios cine si ce va intelege din toate astea...
Eu nu voi incerca sa scap din criza mea...

Agramaticalitati

deci asadar si prin urmare doresc sa imi cer scuze pt "milioanele" de cititori care sunt nevoiti sa imi citeasca blogul cu tonele de agramaticalitati promit ca voi incerca cat mai curand sa il trec in revizie tehnica ... va multumesc pentru intelegere

noapte

de multa vreme am vrut sa sccriu despre semnificatia pe care o are noaptea pentru mine...se pare ca acum din plictis sau mai stiu eu ce am chef. Sunt un om al noptii am fost doar ca nu stiam...imi doream intunericul si linistea dar am aflato de abea mai tarziu. De ce noaptea pentru ca ea e cea care ne elibereaza de orice oricand oricat. Noaptea poti fi cine vrei ... te-ai saturat de tine? dormi pana seara si iesi cand amurgu e aproape pe final si pacla de intuneric si-a luat locul de drept in orele tarzii ale noptii. Nu sunt singurul, stiu asta, cu totii iubim noaptea, in monotonia de zi cu zi ea e singura care ne face sa cautam dincolo de un colt sau dincolo de o umbra ea ne tine in tensiune, ea ne misca sangele mai repde decat oricine, doar ca nu toti vor sa o recunoasca, intalnesc noapte de noapte oameni care sunt plini de scces si care vor sa fie cum sunt ei pacat doar ca marea majoritate este tinuta in casa la primul semn de umbra la....ia cel mai neinfricat om si dul intr-un loc in care bezna conduce si unde nu stie nici macar la urmatorul pas ce poate intalnii si o sa vezi ca pana si cel mai curajos paleste... de aceea imi place noaptea ea imi pune sangele in miscare, noaptea pot sa fiu cine vreau fara inhibitii, pentru ca la adapostul noptii pot sa urasc pot sa iubesc sau pot sa imi exprim gandurile asa cum vreau fara ca cineva sa imi incorseteze raspunsurile sau fara sa ma gandesc la consecinte... dulcea noastra noapte...cat a mai fost slavita de artisti. E un izvor de creatie si de dezlantuire.
Deci daca ma vezi intalni noaptea undeva sa stiti ca atunci puteti sa il judecati pe adevaratul eu... va salut... din noapte...

De-ai mei ...

Tocmai am stat si am recitit blogul unui prieten cunoscut relativ de curand. Si mi-am zis ca DA asa trebuie sa fie viata cuiva cu sus si jos nu numa plansete si dezamagiri. Da intradevar asta sunt eu e starea de spirit cu care o sa dati ochii cand ma veti intalni. Dar parca sunt prea trist, nu? Mi-a facut placere sa vad ca eram adaugat la o lista de bloguri citite ale peietenului respectiv. Si mai mult mi-a placut cum era denumita rubrica : De-ai mei... . Frumos, mersi, mi sa asternut un zambet pe fata, si inca si acum zambesc. De ai tai de care? :D Prefer sa delimitez eu aria oamenilor "de-ai mei" oameni care ma bucura zi de zi si oameni cu care imi face placere sa ma intalnesc la orice ora din zi si din noapte, oameni care pot sa asculte, oameni care au o parere, oameni care au citit cel putin 30 carti la viata lor in afara de Paulo Coelho pentru ca era la moda. Oameni care isi varsa amarul in tine dar il primesc si pe al tau, oameni care nu iti zic frumos cand ar vrea sa zica de fapt "arata ca dracu".
Astia sunt oameni pe care ii vreau in jurul meu astia sunt oameni pe care i respect astia is oameni care imi inlocuiesc starea de melancolie si eterna dezamagire fata de exteriorul care ma inconjoara.
Va salut cu mult respect pe voi cei care sunteti "de-ai mei..." si va multumesc din toata inima ca existati oriunde ati fii.

ultima relicva...

Sunt indragostit...am fost si sunt de aproximativ un an si jumatate...vi se pare mult...vi se pare putin...nu ma intereseaaza....si mai socati veti ramana cend voi zice ca sunt indragostit de o persoana care aparent nu ma mai iubeste....nu conteaza....asa cum am vrut unele si le-am obtinut asa voi avea din nou si asta...nu vreau sa fiu obsesiv sau sa par posesiv...nu sunt de loc asa...sunt doar iubitor...gresesc mult prin asta...stiu imi indepartez persoanele pe care le iubesc asa sufocandule .... dar ...eu primesc ce vreau intotdeauna...si o vreau si o sa primesc.....fac orice si o sa ma dau dea berbeleacul si o data si o data.....