Iubire de memorie...

Tecand azi in recensie un blog pe care l citesc de ceva vreme care intr-e timp si-a schimbat numele al unei perosane pe care o stiu din povesti dar care nu ma stie am dat peste un articol despre un local din Bucuresti... Revenge... ce ma frapat a fostca si eu am un local care intotdeauna mi-a dezlegat spirtitul si pentru care voi pastra intotdeauna un loc chiar daca vo avea 40 de ani... e vorba despre Club A din Bucuresti.. unii stiti uni nu... uni il stiti uni nu... eu da... mi-am pierdut zeci de nopt acolo si mi se pare necinstit sa nu ii acord trei randuri prin lista asta nesfarsita de cuvinte... deci asadar si prin concluzie ca sa foloesc fraza de inceput a unui profesor universitar din brasov de care mi-a povestit tata care sa dovedit a nu fi atat de cretin intr-un final am avut un lant de 38 de nopti in aest local... stiti m-am mandrit cu asta... toata lumea ramanea uimita cum pot sa ma duc atat de des si atat de constant acolo... ei bine acum am sa va arspund... pe de o parte este vorba de istoria pe care o are acest local un local care rezista de 36 de ani si care a fost bastionul culturi underground in bucuresti trebuie sa precizez ca in momentul de fata nu isi mai pastreaza acelasi scop dar lumea care vine este aceasi... imi aduc aminte de bere bauta la 3 lei lucu uimitor de incredibil (suna aiurea stiu dar asa e)... de povesti cu barmani de pe acolo mai ales emi si catalin care mi-au insuflat si dragostea fata de barmanie... este locul in care am baut prima oara faimosul passport to hell si locul in care am avut prima mea aventura de o noapte... nu mai facusem asta niciodata dar mi-a placut intr-un final ideea... imi e dor de orele pierdute pe scarile toaletei privind o multime de cretini danduse la una s la alta in final sa ajung eu sa ma aleg cu vreuna doar prin faptul ca nu m-am bat in inima ei... imi e dor de zambetele care cutreierau ringul de dans si care o data cu trecerea orelor se apropiau din ce in ce mai mut unul de altul... imi e dor de bancuri facute pe tema "iar e inchis bamboo" la privelistea unei domnisoare pierdute in multime cu tocuri si curea in loc de fusta la adresa careia mai mult se facea misto decat sa fie admirata cu s-ar fi intamplat in locurile cu fize din marele bucuresti.... imi e dor sa mai iasa bodyguardul afara sa imi dea bani de intrare si de bere... lucru pe care nu il voi intalni vreodata... imi e dor de berile baute pe gratis sustrase de pe marginea ringului de dans... imi e dor de cele trei ore de sarutari pe ringul de dans cu dans lent indiferent ca in boxe bubuia Tarantula sau Fuel (cine stie stie)... imi e dor sa ma duc la baie si aproape sa fac pe mine pentru ca trebuia sa ma opresc de 5 ori sa salut pe cate cineva pana sa ajung acolo... imi e dor de ora de dupa inchidere cand mai ramanea doar personalul si cu mine... imi e dor de oameni care umblau pe acolo si de povestile de viata care imi erau insiruite la adapostul unui coltar... imi e dor de kreskova cu effect care in afara de durere de cap nu prea iti oferea mare lucru... imi e dor de omeni care intrau in vorba cu tine fara nici o jena si care iti turnau si un pahar de vin chit ca nu te stiau... imi e dor sa ma duc cu bani dar cu 10 lei schimbati in marunt sa pot da ciubuc la fiecare bautura in ideea ca fiind barman daca dai iti vine... imi e dor de muzica de acolo care imi provoaca un sentiment de melancolie cand o ascult oriunde altundeva imi e dor de ora 4 cand ma intrebam daca sa mai beau o bere sau sa ma duc sa o beau in revenge dupa inchidere... imi e dor de multe... imi e dor de tine si sper sa te revad curand si sa imi dau din nou drumul la suflet sa umble liber prin perei tai strabatuti de atatea priviri de atati ani... ma voi intoarce... si vom fi din nou impreuna...