30 aprilie 2009
MS rossini
Viena
Au trecut 20 de zile. Inca nu pot sa spun daca imi place sau nu. Pot doar sa spun ca ma inteleg cu colegii de bar. Viata aici e total diferita. secretele si intimitatile dintre oameni sunt vizibile cu ochiul liber cel putin pentru mine fara pic de efort. Deja a inceput sa seinstaureze rutina . Singurul lucru care se mai schimba sunt pasagerii. unora nu iti vine sa le zambesti alti te amuza total involuntar. Imi e dor de casa si de oameni care ma asteapta acolo. Asta e cert. Nu pot yice ca aici nu e in regula dar nici aici nu mi+am gasit acel lucru care sa imi alunge orice alt gand. Da Ale inca imi mai hartuieste gandurile la fel de mult ca si Sabina spre uimirea mea.Acum ma intreb cat o sa mai dureye pana voi ceda sau daca voi reyista pana la capat. Exista cateva peisaje grozave, trebuie sa recunosc si lucruri care dupa cum spune edy le vezi gratis pe cand altii le vad pe bani grei. Nu pot sa ma plang ca imi lipseste ceva in afara de o conversatie de gen Iancu Bethoven ora 2 AM Art Cafe. Imi e dor de casa. De abea astept sa ajung la cernavoda unde, fiind in Romania pot spune ca sunt acasa.
asta a fost atunci in aprilie acum totul e altfel
Terapii nerușinate. O dimineață cu domnișoara Ines, medic psihoterapeut
-
Domnișoara Ines G. Are 28 de ani. Și are un cabinet de psihoterapie. Este o
fată frumoasă, blondă și piele foarte albă. E frumoasă și seamănă cu
Agnetha ...
Acum 2 zile
0 introspectii:
Trimiteți un comentariu