De-ai mei ...

Tocmai am stat si am recitit blogul unui prieten cunoscut relativ de curand. Si mi-am zis ca DA asa trebuie sa fie viata cuiva cu sus si jos nu numa plansete si dezamagiri. Da intradevar asta sunt eu e starea de spirit cu care o sa dati ochii cand ma veti intalni. Dar parca sunt prea trist, nu? Mi-a facut placere sa vad ca eram adaugat la o lista de bloguri citite ale peietenului respectiv. Si mai mult mi-a placut cum era denumita rubrica : De-ai mei... . Frumos, mersi, mi sa asternut un zambet pe fata, si inca si acum zambesc. De ai tai de care? :D Prefer sa delimitez eu aria oamenilor "de-ai mei" oameni care ma bucura zi de zi si oameni cu care imi face placere sa ma intalnesc la orice ora din zi si din noapte, oameni care pot sa asculte, oameni care au o parere, oameni care au citit cel putin 30 carti la viata lor in afara de Paulo Coelho pentru ca era la moda. Oameni care isi varsa amarul in tine dar il primesc si pe al tau, oameni care nu iti zic frumos cand ar vrea sa zica de fapt "arata ca dracu".
Astia sunt oameni pe care ii vreau in jurul meu astia sunt oameni pe care i respect astia is oameni care imi inlocuiesc starea de melancolie si eterna dezamagire fata de exteriorul care ma inconjoara.
Va salut cu mult respect pe voi cei care sunteti "de-ai mei..." si va multumesc din toata inima ca existati oriunde ati fii.