de cateva zile sunt intr-o latenta continua... sau in stadiul de planta cum ar zice niste vechi colegi de breasla... vor zice unii chiar ca incerc sa fac fotosinteza... mda macar daca as iesi ziua cand (uneori) este soare... ma plictisesc de cateva zile incoace fac asta la foc automat... nu pot sa imi adun gandurile si nu pot sa imi stabilesc o agenda... daca stau bine sa ma gandesc nici nu vreau.. e mult prea bine... orel trec cu o rapiditate demna de invidiat si ciclul zi noapte se repeta aproape fara sa lase vre-o urma pe propriami constiinta... incer sunt curios daca m-am plictisit de oameni viata locuri in care ma invart sau toate la un loc?... nu stiu ramane doar sa intind coarda sa vad care din cele de mai susma fac sa ma umplu de plictis... cand zic ca m-am plictsit de viata nu va ganditi imeiat la ceva tragic sau morbid imi place viata nu se pune problema de asta dar paca m-am saturat si vreau sa o schimb dar de fiecare data cand sunt gata sa fac pasul asta ma intreb... de ce sa il fac? nu mie bine? ba da hai sa o mai lasam asa... nu promit ca de maine ma schimb radical in tipul de a trai da promit ca de maine voi incerca sa schimb macar ceace ma plictiseste... pana si sa scriu acuma ma plictiseste ceace probabil se simte dn cuvinte si din stil ... nu-i nimic.. ce voi nu ati fost niciodata plictisiti de moarte?... aoleo vreau ceva NOU datimi datimi datimi promit sa nu mai fiu plictisit o vrem... va las si nu uitati ca totusi si plictisul e bun cateodata... va las pe voi sa va dati seama cand...
0 introspectii:
Trimiteți un comentariu