scrisoare...din lasitate...

duc cu mine o imagine pierita si stearsa a unei iubiri care se poate sa se fi terminat cu bine...dar uite ca nu sa terminat asa...am suferit? da.... mai sufar ?....nu doar din cand in cand cand imi aduc aminte....mam curatat....oricum acum atentia mea e atrasa acum de oalta persoana la care voi ajunge mai greu decat am ajuns la oricine altcinecva vreodata..?de ce?pentru ca am de trecut bariere ale stimei de sine a respectului pentru relatii existente si a cresterii...despre cine e vorba?????? cine ma caunosatestie deja si daca acea persoana va citi vreodata acest articol se va recunoaste si ea... probabil ca il va citi pentru ca sunt prea las pentru a i spune in
fata ce am de zissunt indragostit?da ... doamne nu din nou si nu asa si nu cu o persoana la care voi ajunge atat de greu... ii place de mine? sper si cred ca da sau cel putin ma bazez pe astasunt doar uluzii si dorinte?... probabil sau poate nu ... ce ma opreste? ...faptul ca pana acum nu am distrus nicodata ceva cladit in ani de zile si cu multa munca...de ce?pentru ca nu mi se pare cinstit...si pentru ca nu imi sta in fire...cineva ma intreaba da si cei daca daca tu o vrei d c actionezi?... peentru ca nu imi da voi intai lasitateasi in al doilea rand faptul ca niciodata nu am putut sa intru cu bocancii in viata cuiva...mi se spune sa fiu hotarat sa actionez promt...si daca din cauza sperieturii mi se va spune nuce fac?... ma intorc din nou la vechiul eu deziluzionat si din nou cu o impresie gresita?....voi spune din nou uiteca mam indragostit si ca de fapt ce credeam ca e bilateral nu e? da stiu ca daca vei citi asta ma vei considera un las desavarsit dar am avut prea multe deceptii in viata ca sa mai am curaj sa maarunc cu capul inainte...fa un pas si voi conduce dansul...tie frica ca vei cadea stai linistita ca voi fi intotdeauna acolo sa te prind. vorbe? crezi ce vrei... ma intreb de ce mai alege pe mine...doamne cat de personala a ajuns scrisoarea asta si catv de penibila ti se va parea...ai ceva de ani de zile ceva sigur ceva cu care te-ai obijnuit ceva care ti se pare normal...de ce te-ai arunca cu capul inainte in ceva ce nu cunosti...pot sa inteleg...asta dar din nou...impulsivitate...imi fine nu judec ceva ce poate nu pot sa inteleg...ma voi chinui sa imi trec peste timiditate sa fac primul pas dar intotdeauna imi va fi greu dar poate la unmoment dat voi reusi...sper ca asta sa nu te sperie ci doar sa iti arate cine sunt cum sunt si cat vreau..asta in afara de lasitatea pe care am aratato prin articolul asta...imi placi esti altfel si nu te inscrii in nici un tipar sper ca macar eu ma ridic in ochii tai la jumatate din imaginea pe care o am eu despre tine...noapte buna, nu iti lua privirea de la mine vreodata pentru ca ma va durea din nou si iti promit ca voi fi totdeauna acolo cand vei cadea ca sa te prind..mai vrajit nu im baga vina..daca nu va fi altceva bucurateca ai vrajit o persoana pe care cu greu o poate impresiona o fata felicitari asta nu ca as fi eu un trofeu extraordinar dar doar asa ca sa iti ridice stima de sine si asta pe buna dreptate nu ca si flatere ti-o zic......un sarut de la tine ar fi inca prea mult asa ca ma voi multumi sa iti spun noapte buna...

in urma cu 2 luni

30 aprilie 2009
MS rossini
Viena

Au trecut 20 de zile. Inca nu pot sa spun daca imi place sau nu. Pot doar sa spun ca ma inteleg cu colegii de bar. Viata aici e total diferita. secretele si intimitatile dintre oameni sunt vizibile cu ochiul liber cel putin pentru mine fara pic de efort. Deja a inceput sa seinstaureze rutina . Singurul lucru care se mai schimba sunt pasagerii. unora nu iti vine sa le zambesti alti te amuza total involuntar. Imi e dor de casa si de oameni care ma asteapta acolo. Asta e cert. Nu pot yice ca aici nu e in regula dar nici aici nu mi+am gasit acel lucru care sa imi alunge orice alt gand. Da Ale inca imi mai hartuieste gandurile la fel de mult ca si Sabina spre uimirea mea.Acum ma intreb cat o sa mai dureye pana voi ceda sau daca voi reyista pana la capat. Exista cateva peisaje grozave, trebuie sa recunosc si lucruri care dupa cum spune edy le vezi gratis pe cand altii le vad pe bani grei. Nu pot sa ma plang ca imi lipseste ceva in afara de o conversatie de gen Iancu Bethoven ora 2 AM Art Cafe. Imi e dor de casa. De abea astept sa ajung la cernavoda unde, fiind in Romania pot spune ca sunt acasa.



asta a fost atunci in aprilie acum totul e altfel

alb sau negru

7 iunie 2009

MS Rossini

ora 1 am

singuratate...am ramas singur si ma gandesc
de ce sunt aici...oare de ce...oare de ce eu...poate pentru ca asa imi este sortit
imi e sortit sa fiu singur?...prima am pierduto petru ca a fost prima mea experienta si pentru
ca am iubito prea mult si pentru ca nu aveam experienta...a doua a fost o greseala...a treia a fost iubirea vietii mele si o iubeesc si
acum de numa numa si am pierduto pentru ca am dat prea mult din mine....ultima am pierduto pentru ca m-am pus mai presus
de oricine si am pariat pe gandul ca sunt iubit mai mult decat stiam si si pe ea o iubesc mai mult decat orice...
ce sa fac??? sa ma intorc la lipsa de bani dar totusi sa imi incep o soala de care pana acum
mi-am batut joc si sa incerc sa recuperez o dragoste care cred ca a apus...sau sa raman aici si sa nimi creez o situatie
material cat de cat accesibila...si onesta...nus tiu...am zis ca imi plac dilemele si ca imi place sa caut raspunsuri la intrebari
dar numi-am dat seama ca o asemenea cautare poate sa te secatuiasca de puteri
mai mult decat oricce altceva...nu stiu si m-am saturat sa nu stiuce sa fac...toata lumea imi spune sa fac
lucururi care pe de o parte imi par total corecte si logice dar pe de alta parte nu se potrivesc deloc cu cealalta jumatate
de lucruri pe care vreau sa le fac...cer eu prea mult...vreau prea mult de o data de la viata...nu categoric nu...
e prea scurta sa nu iau de la ea tot ce pot sa primesc si e prea lunga sa o las sa ma conduca ea pe mine...iubire,
bani, distractie cuvinte abstracte pe la care oameni se gandesc cu atata ardoare si nici macar nu palpeaza adecvaratul inteles
ale acestor cuvinte...si totusi uitei alergandi ca niste dispereati dupa distractie bani iubire si distractie...de ce alearga si eu nu?
sau alerg si eu atat de repede incat mi se pare ca stau pe loc...nu mai stiu nimic nu mai inteleg nimic... ce vreau de la mine...ce vreau sa
faca viata mea pentru mine?...vad aici pe vas in fiecare zi discutii si mancatorie bataie pe locuri de fruntas cand locul de fruntas il ai doar cu numele
si cu nimic altceva...vad pupincurism adus la rang de arta...vad ura dusa la extrem si certuri iscate din motive
demne de batjocura...vad relatii care par ireale si sunt total ilogice...vad de fapt viata asa cum e si imi dau seama ca as
putea sa ajung intr-o zi sa fiu unul dintre ei...ma ingrozesc la simplul gand ca as putea sa fiu unul dintre ei...am fost
altfel intotdeauna oare voi ajunge si eu sa am frici de oameni de un caracter egal cu colbul care bate peste podeaua unei case
parasite?...sa ravnesc la un loc care nu imi aduce nici un beneficu in afar de cel ca lumea imi zice sefu sau
ca pot comanda o mana de oameni care mai mnult ma vor stresa de cat sa ma asculte?...am inceput sa imi dau seama cat de multe
intrebari de ce? se gasesc in viata unui om si mai ales intrebarea ce sa fac ne chinuie existenta...pentru ca vorba lui murphy
oricum sansele sunt de 50 50 sa se intample sau sa nu se intample asa ca de ce nu as lua viata la o partida de zaruuri?
si sa arunc cu zarul indiferent de rezultat? de ce sa nu pariez tot daca pot castiga tot sau pierde tot acum sau mai tarziu?
de ca sa nu o las sa ma conduca daca vointa mea de a o conduce nu este destul de tare?...vedeti?...iarasi de ce de ce de ce?
nu am o viata grea si nu voi spune nimanui nicodata ca am asa ceva pentru ca ar fi o minciuna departe de crudul adevar...
am o viata simpla cu raspunsuri duale...cum a scris si shakespere totul se rezuma la a fi sau a nu fii..lumea asta binara ne chinuie existenta...orie alb ori e negru
ori 1 ori 0 ori noapte ori zine chinuim sa descifram noante si cai de mijloc...imi dau seama ca astea nu exista...sunt doar plasmuiri ale imaginatiei...
griul este doar o fantezie creata de o apropiere prea mare intre alb si negruamurgul e doar o trecvere de la zi la noapte
si asa mai departe caile de mijloc sunt doar fantazi ireale ....cum am mai zis plasmuiri ale imaginatiei noastre...
cum am mai zis imi place sa caut raspunsuri dar sincer imi dau seama ca a durart cam mult pana sa imi dau seama ca raspunsurile sunt intotdeauna aceleasi
da sau nu...restul?...fantezii ceturi imaginatie...cale de mijloc nu exista...alegerile in viata si cele doua cai sunt la
fel de reale ca si faptul ca intr-o zi vei muri si nu vei scapa nicodata...pierduti sunt cei care se lasa condusi de
nuante de gri de amurg....asa ca va las pe voi sa imi spuneti exista cumva altceva in afara de da si nu? de 1 si 0? de noapte si zi?...

Belgrad

...ziduri daramate urme vizibile ale comunismului care a saracit atat romania cat si estul europei...belgrad un oras renascut din cenusa lui ... acum imi dau seama la cat vad ca estul europei este plin de pasari phoenix atata ca si orase cat si spiritual... eu?...oare imi voi lua si eu zborul din propriami cenusa o data si o data?...probabil pana nu va curge ploaiia potrivita...sunt intru-un continuu soul-search... stiu unde imi este dar mai stiu ca nu voi putea ajunge acolo niciodata ...in acel loc unde imi ploua ploaia mea...asa ca imi caut alta furtuna tropicala desi in zona mea putine vor mai aparea daca nu deloc...incep sa ajung la capatul puterilor nu stiu cat voi reusi sa rezist singurele lucruri care ma pornesc dimineata sunt mandria ca eu pot si dorinta de a demonstra ca am facut ceva cat si speranta ca seceta nu imi va usca gura inca o zi...dar asta este imi duc seceta in carca si ma multumesc cu atat...sper doar ca va ploua si pe strada mea.cu ploaia pe care mi-o doresc atat de mult

Bratislava si despre timpul de pana acum

au trecut doua saptamani de cand am facut aceasta postare fara text din cauza unei defectiuni a calculatoarelor slovace dar acum sper ca tehnologia germana nu ma lasa in pana. sunt din nou in bratislava
un orasul care imi aduce cel mai mult aminte de bucuresti si in general de romania. singurul oras unde se vad ramasite dure ale comunismului care si-a lasat amprenta atat asupra fetelor oamenilor cat si asupra fetei orasului. si totusi aici ma simt cel mai acasa vas pentru ca o asemenea
si totusi nu e romania imi e dor de limba si imi e dor sa nu trebuiasaca sa imi traduc orice cuvant pe care il scot pe gura.
a trecut aproape 1 luna si 2 saptamani de cand sunt plecat si imi e un dor de casa extraordinar nu ca asta mi-ar cauza o plecare inopinata de pe vas in primul rand ca mi-as calca peste mandrie a mia oara. imi fine nu o sava plictisesc cu pareri si o pini ci mai de graba cu ce am vazut si ce am patit in aceasta perioada.
in primul rand ma uimit diversitatea de oameni, idei si pareri. traind pe un vapor toata viata unei persoane este sub o lupa gigantica care se aseaza asupra fiecarei persoane. barfa povesti spunetile cum vreti dar sincer e un spectacol pe care rar reusesti sa il urmaresti indeaproape si ataa de in detaliu. pot doar sa spun ca m-am saturat sa vad apa si im pot imagina cat de mult se satura persoanele care vad marea 6 luni de zile dar pe de alta parte am avut ocazia sa admir niste peisaje total sufocante care le vezi din pur noroc si pura intamplare. sunt incantat sincer de bani si de munca pe care o fac sunt curios numa daca peste sase luni voi avea aceleasi comentarii. mai vb peste cateva zile.......sper.... va salut

Leapsa cu si despre carti

Am dat pste acest sir in blogul lui Giolly http://giolly.blogspot.com un blog pe acre il citsc de ceva vreme si o persoana a carui talent de blogger o admir. Sper ca nu il va deranja aceasta semi plagiere, dar mi sa parut interesanta ideea si o voi continua.

1. Care este cartea/autorul pe care o/il vezi ca « Suprema »/”Supremul” ? Pe care ai/l-ai pune-o in rama ? (daca sunt mai multe/multi, enumera-le/enumera-i !)

Da exista un asemenea personaj. A.J.Cronin . Pentru ca este singurul scriitor la care am gasit imaginea omului prfect curat la suflet si mai exact in romanul Citadela.

2. Ai carti pe care consideri ca le-ai fi scris mai bine ? (Daca esti autor al unei carti) Consideri ca esti un scriitor bun ?

Sincer sunt tentat sa enumar cativa oameni dar nu ma avant in nestiinta atat de usor.

3. Despre ce carte, autor sau personaj nu ai putea sa spui nimic critic ?

Despre Andrei Plesu care cat de cat mi-a deschis ochii cu privire la lumea romaneasca care ma inconjoara.

4. Ai participat vreodata la sarbatorirea unei carti, unui autor ?

Nu si nu cred ca r fi ceva interesant in schimb as asista la o prelegere a unui autor sau altul pentru a-i asculta punctul de vedere asupra anumitor ideei.

5. Literatura romana ti se pare ca merita apreciata ? O faci in vreun fel ?

Categoric, dupa cum am zis Andrei Plesu merita toata stima si in al doilea rand Mircea Eliade care m-a fascinat intotdeauna atat in filozofie cat si in povestiorile lui epice. Cum o ajut? Probabil singurul mod este sa zic unuia si altuia cat de buni sunt si sa i indemn sa i citeasca.

6. Ai aruncat vreodata o carte ? Ai arunca ?

Nu. Probabil am avut aceasta pornire uneori la mari dezamagiri.

7. Sau ai vandut vreodata o carte ? Ai vinde ?

Nu stiu. Avand in vdere ca am fost crescut in ideea de a umple o biblioteca nu de a o goli probabil ca nu as vinde nimic doar cva total nfolositor. Prsupun ca manual d licu nu trc in acest domeniu.

8. Ai furat vreodata o carte ? Ai fura ?

Aici ma aflu in aceasi situatie cda si Giolly am carti inprumutate si nereturnate deci ar fi cam acelasi lucru.

9. Ai criticat un autor sau o carte fara sa o/il cunosti ?

Aoleo cat de modest voi fi in urmatoarele momente. Categoric am criticat. Si voi critica pentru ca am pareri asupra unor ideei expuse de scriitori si poate nu sunt destul de avizat dar am si eu ideeile mele.

10.Ti-ai insusit vreodata creatia unui alt scriitor (blogger) ? Ai face-o ?

Nu. Nu. Pentru ca blogul meu este trairea mea si este EU.

Ii inviot pe toti sa raspunda la aceste intrebari sa imi mai sparga cosmarul cum ca tineri din ziua de azi nu ar citi.

Memento

Se zice ca atunci cand o persoana ne paraseste pentru prima oara pentru a pasi in locuri mai bune ni se termina copilaria. As adauga ca atunci cand ne lasa o persoana si reusim sa vedem durerea din jur depasim adolescenta. Asa am patit cu evenimentul nefericit care s-a petrecut luni si care a dat peste cap o multime de oameni. Dumnezeu sa il odihneasca si desi nu l-am cunoscut destul de bine parerea si durerea care m-a inconjurat din toate partile de la diferite persoane ma face sa cred ca a fost un om bun. E un pic cam aiurea sa vorbesti despre cineva pe care nici macar nu ai cunoscut dar vreau sa o fac pentru a arata ca nu sunt indiferent la durerea oamenilor care au ramas intre noi. Numitima increzut imitator sau oricum nu ma intereseaza e vorba doar de un elogiu pentru un om care a aratat ca poate ajuta pe cine oricand si care din pacate nu a cerut ajutor la momentul oportun. Oricum eu sunt uimit ca atatia oameni care sunt doar prieteni pot fi marcati de un asemenea eveniment. Baieti care plang si oameni care intodeauna au fost stane de piatra transformati in praf si pulbere. Ciudat dar in acelasi timp revelator.
un lucru mai am sa va spun voua celor care ati ramas. Uitati durerea si bucurativa. Sapanta nu este un fenomen fara explicatie. Apa trece unele pietre raman pentru a tine piept valurilor care vor urma. Bucurativa pentru cei care au scapat de griji pentru ca indiferent de religie si credinta acestia sunt intr-un loc mai bun decat noi si in acelasi timp nu i condamnati ca v-au lasat aici pentru a lupta in continuare cu viata. E alegerea fiecaruia, nu alegerea voastra. Si in final nu uitati sa pastrati amintirea celor care au plecat vie in memoria voastra pentru ca doar asa ii aduceti la viata si in ultimul rand nu cred ca vreodata unul plecat dintre oi va dori sa vada durere in sufletele noastre. Imi cer scuze celor care vor considera acest text o profanare si promit ca il voi sterge la prima obiectie. Deci in ultimul, poate ca ma veti considera lipsit de inima dar ... fiti fericiti ... ei asta si-ar dori.

Ceturi

Un vas se clatina,
Pe valul dilemei,
Unde-l va duce,
Doar vantul va zice.

Iubesc sau arunc,
Arunc sau iubesc.

Ma duc sa m-arunc,
In bratele-ntinse,
Ale necunoscutului voaluri,
In ale gandului falduri.

Iubesc sau arunc,
Arunc sau iubesc.

Dileme

...le gasesti peste tot... ne inconjoara si ne pun sare si piper in viata...ne dau suparari si fericiri...ne fac oameni...ne fac umani...ne fac sa gandim...de ce vorbesc despre asta???...pentru ca din nou ma lovesc de draga mea placere si uza, dilema...nu as fi cine sunt acum...nu zic ca sunt fulminant sau o personalitate demna de invidiat dar datorita lor (dilemelor) gandesc deci exist...si intr-un final voi incerca sa scriu doar la sfarsit tema care trebuia sa tina primul loc in acest text si o voi scurta cat mai mult posibil... aleg siguranta aproape intangibila sau necunoscut aflat la o intindere de mana?
... va multumesc ...

Frumosi mei nori gri...

Ma chinuie "talentul", imi e dor sa scriu. O sa ma credeti nebun dar astazi m-am uitat la cer in timp ce asteptam autobuzul si am ramas uimit. Erau negri nori de iarna dar cerul albastru razbatea prin luminisuri. Dar cea ce m-a pus pe ganduri a fost miscarea norilor. Atata cursivitate si o asemenea macrodinamica incat m-am simtit minuscul.
Si eu si problemele mele par atat de neinsemnat in fata a tone de apa care "leviteaza". Sunt atatea lucruri mari si totusi noi suntem blocati pe "enormele" situatii sau trairi pe care le avem zi de zi si care ne lasa impresia a fi uriase.
In momentul de fata pot doar sa imi doresc zeci de momente ca acestea ca sa imi demonstrez, nu ca viata mea este nesimnificativa, pentru ca este cea mai mare intamplare si cea mai complexa experienta din viata mea, ci ca exista si ceva mai mare si ca ar trebui sa reduc perspectiva mea asupra propriilor trairi la o scara care sa fie proportionala cu planeta pe care imi duc veacul.
Si toate aceste momente de observare a magnitudini terei vreau sa imi reduca din griji si din agitatie.
Va sfatuiesc sa nu va uitati in fata sau in jos, mai uitativa si sus si vedeti altceva decat griul betonului si anume albastrul sau chiar minunatul gri al norilor in miscare.

III.

...asta face parte din revenirile mele...

19.August.2008
Raza de soare

Raze de soare
Intrupate in divin
O printesa esti din mare
Si-o craiasa din senin

De-as vrea sa-mi-te'nchipui
Greu mi-ar fi dar nu ma las
Ci incerc sa nu iti narui
Al tau portret plin de glas

Pot incepe prin a spune
Ca esti greu de masluit
Din cuvinte fara forme
Si din fraze far de glas.

Esti un vis lipsit de noima
Si un licarit aprins
Fiindca esti as frumoasa
Ca o floare-n paradis.

Ti-ai facut un loc in mine
Sechestrat mi-ai inima
Far tine simt ca tremur
Far'un zambet si-al tau glas.

De mi-ar vrea cinva torura
Doar un lucru ar conta
De al tau plans sa prind privire
Ar fi ca si un fier ars.

De-as vorbi de-a ta gura
Blasfemie! as fi ars
Ca ta'tingere cu-acest lucru
E un sarut de inger'nalt

Parca simt ca mai mult stric
Daca'ncerc sa te explic
Doar sa-ti spun ca te iubesc
Eu mai vreau cu acest vers.

II.

...draga mea adina sa iti fie de bine toata stima si scuzele de rigoare pentru ce a fost neplacut doamne cat o mai trecut de atunci si mai ales cate :D...
19.06.2007
O artista fost-ai

Lut am fost
Lipsit de zori
Si far-de forma
Dar din ale tale palme
Nascut-ai niste nalbe
Crea se-nalta-usor
Spre a sufletului tau nor

O panza am fost
De-un al imaculat
Monoton si ne-ncheiat
Dar din a ta iubire
Culori ai fermecat
Spre a ma crea cua arta
Sa dovedesti al tau amor

Un sunet fost-am
Nu de mult
Liupsit de ton si de acord
Cu-a ta bagheta, dirijor
O simfonie-n mine ai creat
Spre a-ti mario iubirea
Si-a o pastra in rai

O foaie galbena de pergament
Am fost acum o vreme
Spre a-ti primi cuvantul
Si-al purta-n neant
Spre a-ti pastra poemul
In veci armat.

Dar iata ca artistul
Creatia si-o incuie
Intr-un cufar de uitat
Te rog deschie broasca
Si varsa-ti sufletul.

I.

...doamne ce veche e nici nu mai stiu cu ce ocazie am scriso desi daca m-as chinui un pic mai mult si de fapt exact acum imi dau seama de unde imi amintesc de asta...ce vremuri...si ce a urmat!!!!!!!!!!!!!!

27.Iulie.2007

De mult trecut au'
Zile de rasfat
Cu nevederi prelungi
Dar iat-acum
La pedeapsa ma supun
Te vad te simt
Si totusi nu te-ating
De ce traiesc si nu dispar
Spre a ma renaste iar si iar
De-ai stii ce crime-nfaptuiesti
N-ai mai zambi in van
Caci cu un zambet fin
Distrugi al meu delir.
De ce nu eu?
De ce nu tu?
Ma-ntreaba lumea
Eu par a fi cretin
Si gust mai departe din pelin...

arhiva

...imi e ciuda ca din ce in ce mai mult ca dau peste o gramada de fizuici pe care le pastrez poate poate o sa mi am nevoie de ele as ca o sa le arunc da intai o sa le copiez aici...

in atentia celor care m-au votat

sub protectia anonimatului sau nu o sa va cer impins de vesnica mea curiozitate sa imi spuneti de ce ati votat cum ati votat ca sa stiu in primul rand ce trebuie sa fac mai bne si ce fac bine si trebuie sa pastrez

Iubire de memorie...

Tecand azi in recensie un blog pe care l citesc de ceva vreme care intr-e timp si-a schimbat numele al unei perosane pe care o stiu din povesti dar care nu ma stie am dat peste un articol despre un local din Bucuresti... Revenge... ce ma frapat a fostca si eu am un local care intotdeauna mi-a dezlegat spirtitul si pentru care voi pastra intotdeauna un loc chiar daca vo avea 40 de ani... e vorba despre Club A din Bucuresti.. unii stiti uni nu... uni il stiti uni nu... eu da... mi-am pierdut zeci de nopt acolo si mi se pare necinstit sa nu ii acord trei randuri prin lista asta nesfarsita de cuvinte... deci asadar si prin concluzie ca sa foloesc fraza de inceput a unui profesor universitar din brasov de care mi-a povestit tata care sa dovedit a nu fi atat de cretin intr-un final am avut un lant de 38 de nopti in aest local... stiti m-am mandrit cu asta... toata lumea ramanea uimita cum pot sa ma duc atat de des si atat de constant acolo... ei bine acum am sa va arspund... pe de o parte este vorba de istoria pe care o are acest local un local care rezista de 36 de ani si care a fost bastionul culturi underground in bucuresti trebuie sa precizez ca in momentul de fata nu isi mai pastreaza acelasi scop dar lumea care vine este aceasi... imi aduc aminte de bere bauta la 3 lei lucu uimitor de incredibil (suna aiurea stiu dar asa e)... de povesti cu barmani de pe acolo mai ales emi si catalin care mi-au insuflat si dragostea fata de barmanie... este locul in care am baut prima oara faimosul passport to hell si locul in care am avut prima mea aventura de o noapte... nu mai facusem asta niciodata dar mi-a placut intr-un final ideea... imi e dor de orele pierdute pe scarile toaletei privind o multime de cretini danduse la una s la alta in final sa ajung eu sa ma aleg cu vreuna doar prin faptul ca nu m-am bat in inima ei... imi e dor de zambetele care cutreierau ringul de dans si care o data cu trecerea orelor se apropiau din ce in ce mai mut unul de altul... imi e dor de bancuri facute pe tema "iar e inchis bamboo" la privelistea unei domnisoare pierdute in multime cu tocuri si curea in loc de fusta la adresa careia mai mult se facea misto decat sa fie admirata cu s-ar fi intamplat in locurile cu fize din marele bucuresti.... imi e dor sa mai iasa bodyguardul afara sa imi dea bani de intrare si de bere... lucru pe care nu il voi intalni vreodata... imi e dor de berile baute pe gratis sustrase de pe marginea ringului de dans... imi e dor de cele trei ore de sarutari pe ringul de dans cu dans lent indiferent ca in boxe bubuia Tarantula sau Fuel (cine stie stie)... imi e dor sa ma duc la baie si aproape sa fac pe mine pentru ca trebuia sa ma opresc de 5 ori sa salut pe cate cineva pana sa ajung acolo... imi e dor de ora de dupa inchidere cand mai ramanea doar personalul si cu mine... imi e dor de oameni care umblau pe acolo si de povestile de viata care imi erau insiruite la adapostul unui coltar... imi e dor de kreskova cu effect care in afara de durere de cap nu prea iti oferea mare lucru... imi e dor de omeni care intrau in vorba cu tine fara nici o jena si care iti turnau si un pahar de vin chit ca nu te stiau... imi e dor sa ma duc cu bani dar cu 10 lei schimbati in marunt sa pot da ciubuc la fiecare bautura in ideea ca fiind barman daca dai iti vine... imi e dor de muzica de acolo care imi provoaca un sentiment de melancolie cand o ascult oriunde altundeva imi e dor de ora 4 cand ma intrebam daca sa mai beau o bere sau sa ma duc sa o beau in revenge dupa inchidere... imi e dor de multe... imi e dor de tine si sper sa te revad curand si sa imi dau din nou drumul la suflet sa umble liber prin perei tai strabatuti de atatea priviri de atati ani... ma voi intoarce... si vom fi din nou impreuna...

latenta...

de cateva zile sunt intr-o latenta continua... sau in stadiul de planta cum ar zice niste vechi colegi de breasla... vor zice unii chiar ca incerc sa fac fotosinteza... mda macar daca as iesi ziua cand (uneori) este soare... ma plictisesc de cateva zile incoace fac asta la foc automat... nu pot sa imi adun gandurile si nu pot sa imi stabilesc o agenda... daca stau bine sa ma gandesc nici nu vreau.. e mult prea bine... orel trec cu o rapiditate demna de invidiat si ciclul zi noapte se repeta aproape fara sa lase vre-o urma pe propriami constiinta... incer sunt curios daca m-am plictisit de oameni viata locuri in care ma invart sau toate la un loc?... nu stiu ramane doar sa intind coarda sa vad care din cele de mai susma fac sa ma umplu de plictis... cand zic ca m-am plictsit de viata nu va ganditi imeiat la ceva tragic sau morbid imi place viata nu se pune problema de asta dar paca m-am saturat si vreau sa o schimb dar de fiecare data cand sunt gata sa fac pasul asta ma intreb... de ce sa il fac? nu mie bine? ba da hai sa o mai lasam asa... nu promit ca de maine ma schimb radical in tipul de a trai da promit ca de maine voi incerca sa schimb macar ceace ma plictiseste... pana si sa scriu acuma ma plictiseste ceace probabil se simte dn cuvinte si din stil ... nu-i nimic.. ce voi nu ati fost niciodata plictisiti de moarte?... aoleo vreau ceva NOU datimi datimi datimi promit sa nu mai fiu plictisit o vrem... va las si nu uitati ca totusi si plictisul e bun cateodata... va las pe voi sa va dati seama cand...

Situatii de criza...

Suntem in criza, cine nu vede asta clar are o problema. Nu vreau sa gasiti sau sa regasiti in aceasta postare idei economice sau ideologii politice. Nu. E vorba despre criza si recesiune sentimentala a omului de zi cu zi, si nu numai.
De cateva zile cutreier strazile fostei "Capitale Culturale 2007" Sibiu in cautare de liniste si relaxare. Categoric in ore tarzi ale dupamiezii dupa cum va puteti da seama din postarea de mai jos. Intalnesc oameni care isi traiesc criza lor de zi cu zi. Oameni cu dileme crize si recesiuni: monetare, sentimentale, fizice existentiale, etc. Vad oameni incatusati de o problema si de lipsa rezolvarii ei si imi vine sa urlu: CRETINILOR, IDIOTILOR, sunteti orbi? Descatusativa, nu mai cautati rezolvari. Lasatile pe mana sortii si pe mana intamplarii. Va simtiti pierduti? Opritiva sa mai cautati o iesire din labirint. Bucurativa de frumosul lui, de coridoare, de optiuni de necunoscut. Uitativa in jur si priviti cat de usor si frumos s-a cladit totul in jurul vostru. Admirati acest lucru si ca prin minnune va mai ramane in fata voastra doar oribila si pueril de simpla, in opinia mea, "scapare" pe care o cautati. Na! ce vreti mai mult? V-am dat raspunsul la vesnica voastra umblatura fara scop.
Sunt curios cine si ce va intelege din toate astea...
Eu nu voi incerca sa scap din criza mea...

Agramaticalitati

deci asadar si prin urmare doresc sa imi cer scuze pt "milioanele" de cititori care sunt nevoiti sa imi citeasca blogul cu tonele de agramaticalitati promit ca voi incerca cat mai curand sa il trec in revizie tehnica ... va multumesc pentru intelegere

noapte

de multa vreme am vrut sa sccriu despre semnificatia pe care o are noaptea pentru mine...se pare ca acum din plictis sau mai stiu eu ce am chef. Sunt un om al noptii am fost doar ca nu stiam...imi doream intunericul si linistea dar am aflato de abea mai tarziu. De ce noaptea pentru ca ea e cea care ne elibereaza de orice oricand oricat. Noaptea poti fi cine vrei ... te-ai saturat de tine? dormi pana seara si iesi cand amurgu e aproape pe final si pacla de intuneric si-a luat locul de drept in orele tarzii ale noptii. Nu sunt singurul, stiu asta, cu totii iubim noaptea, in monotonia de zi cu zi ea e singura care ne face sa cautam dincolo de un colt sau dincolo de o umbra ea ne tine in tensiune, ea ne misca sangele mai repde decat oricine, doar ca nu toti vor sa o recunoasca, intalnesc noapte de noapte oameni care sunt plini de scces si care vor sa fie cum sunt ei pacat doar ca marea majoritate este tinuta in casa la primul semn de umbra la....ia cel mai neinfricat om si dul intr-un loc in care bezna conduce si unde nu stie nici macar la urmatorul pas ce poate intalnii si o sa vezi ca pana si cel mai curajos paleste... de aceea imi place noaptea ea imi pune sangele in miscare, noaptea pot sa fiu cine vreau fara inhibitii, pentru ca la adapostul noptii pot sa urasc pot sa iubesc sau pot sa imi exprim gandurile asa cum vreau fara ca cineva sa imi incorseteze raspunsurile sau fara sa ma gandesc la consecinte... dulcea noastra noapte...cat a mai fost slavita de artisti. E un izvor de creatie si de dezlantuire.
Deci daca ma vezi intalni noaptea undeva sa stiti ca atunci puteti sa il judecati pe adevaratul eu... va salut... din noapte...

De-ai mei ...

Tocmai am stat si am recitit blogul unui prieten cunoscut relativ de curand. Si mi-am zis ca DA asa trebuie sa fie viata cuiva cu sus si jos nu numa plansete si dezamagiri. Da intradevar asta sunt eu e starea de spirit cu care o sa dati ochii cand ma veti intalni. Dar parca sunt prea trist, nu? Mi-a facut placere sa vad ca eram adaugat la o lista de bloguri citite ale peietenului respectiv. Si mai mult mi-a placut cum era denumita rubrica : De-ai mei... . Frumos, mersi, mi sa asternut un zambet pe fata, si inca si acum zambesc. De ai tai de care? :D Prefer sa delimitez eu aria oamenilor "de-ai mei" oameni care ma bucura zi de zi si oameni cu care imi face placere sa ma intalnesc la orice ora din zi si din noapte, oameni care pot sa asculte, oameni care au o parere, oameni care au citit cel putin 30 carti la viata lor in afara de Paulo Coelho pentru ca era la moda. Oameni care isi varsa amarul in tine dar il primesc si pe al tau, oameni care nu iti zic frumos cand ar vrea sa zica de fapt "arata ca dracu".
Astia sunt oameni pe care ii vreau in jurul meu astia sunt oameni pe care i respect astia is oameni care imi inlocuiesc starea de melancolie si eterna dezamagire fata de exteriorul care ma inconjoara.
Va salut cu mult respect pe voi cei care sunteti "de-ai mei..." si va multumesc din toata inima ca existati oriunde ati fii.

ultima relicva...

Sunt indragostit...am fost si sunt de aproximativ un an si jumatate...vi se pare mult...vi se pare putin...nu ma intereseaaza....si mai socati veti ramana cend voi zice ca sunt indragostit de o persoana care aparent nu ma mai iubeste....nu conteaza....asa cum am vrut unele si le-am obtinut asa voi avea din nou si asta...nu vreau sa fiu obsesiv sau sa par posesiv...nu sunt de loc asa...sunt doar iubitor...gresesc mult prin asta...stiu imi indepartez persoanele pe care le iubesc asa sufocandule .... dar ...eu primesc ce vreau intotdeauna...si o vreau si o sa primesc.....fac orice si o sa ma dau dea berbeleacul si o data si o data.....